O zi , in care cerul pare acoperit de nori ...vantul imi mangaie fata dar imi atinge ochii puternic , mii de flas-uri  se plimba prin cap ,ducandu-ma cu gandul la  colegi , prieteni , facultate , toate imbinate intr o nuanta de primavara ,paradoxal  florile lasandu mi suavul parfum dulce-amar a tot ceea ce las in urma mea si ce nu pot uita ; Poate e mai bine asa , sau poate nu...un singur lucru stiu cert , ca mi am pierdut echilibrul de pe talerele balantei , ca am pierdut o parte de mine si nu o mai gasesc , traiesc doar amintirile care mi arata pe lacrimile calde ,cazute, in zadar ca resemnarea isi acceapta soarta ,destinul dar in sufletul meu se da o lupta continua , pe care nimic nu o poate opri ;o lupta intre constinta , dorinta , ratiune si mister;Mi=e asa de dor ,de voi , de noi , de mine ... pozele imi zambesc , unele plang , altele se gandesc la mine  ...totul e asa de gol , culorile triste grefeaza o linie a timpului iar eu simt ca nu ma regasec decat in clipe , amintiri furate de trecut , pierdute in prezent si traite in viitor prin inima mea care bate in continuare pe o alta gama ...Mi-e dor de voi , de dragii mei colegi , de grupa 1 de la Turism ...O SA MI LIPSITI FOARTE MULT ... dar in inima mea va am ,si va pastrez  pe toti, pt totdeauna !!!